- Rețelele invizibile ale internetului și suprapunerea lor pe gridul planetar
- I. Pământul are o rețea. Internetul a construit alta.
- II. Cablurile submarine – noile „meridiane” artificiale
- III. Nodurile digitale și nodurile energetice – când se suprapun
- IV. Internetul ca egregor planetar
- V. Zone unde rețeaua digitală este TOXICĂ energetic
- VI. Zone unde internetul este încă neutru sau armonizat
- VII. Rolul AI în noua rețea planetară
- VIII. Ce urmează: reconfigurarea rețelelor
- IX. Concluzie – Internetul nu este dușmanul. Nealinierea este.
Rețelele invizibile ale internetului și suprapunerea lor pe gridul planetar
Internetul nu este doar tehnologie.
Este o rețea energetică artificială care s-a suprapus peste rețeaua naturală a Pământului.
Inițial, fără intenție.
Apoi, prin optimizare.
În final, prin control.
Cablurile, serverele, antenele, centrele de date și nodurile digitale au început să copieze, să intersecteze și uneori să distorsioneze liniile naturale ale planetei: liniile telurice, magnetice și de conștiință.
Acest articol explică cum funcționează această suprapunere, unde este neutră, unde este toxică și unde a devenit deja periculoasă.
I. Pământul are o rețea. Internetul a construit alta.
Planeta are dinainte:
- rețeaua telurică (energie de sol),
- rețeaua magnetică,
- rețeaua apei,
- rețeaua de conștiință (noduri vechi, sacre).
Internetul a adăugat:
- rețele electrice,
- rețele de fibră optică,
- cabluri submarine,
- noduri de date,
- centre de procesare,
- rețele radio și satelitare.
Problema nu este existența lor.
Problema este suprapunerea nealiniată.
Când o rețea artificială se așază peste una vie fără armonizare, apare interferența.
II. Cablurile submarine – noile „meridiane” artificiale
Majoritatea traficului global de date trece prin cabluri submarine, nu prin sateliți.
Aceste cabluri:
- leagă continentele,
- urmează rute vechi maritime,
- se suprapun adesea peste linii energetice oceanice.
Zonele cele mai încărcate:
- Atlanticul de Nord,
- coasta estică a SUA,
- vestul Europei,
- Asia de Est.
Acolo apar:
- suprasolicitare mentală colectivă,
- instabilitate emoțională,
- ritm accelerat nesănătos,
- epuizare nervoasă.
Nu întâmplător, exact acele zone devin nelocuibile energetic.
III. Nodurile digitale și nodurile energetice – când se suprapun
Unele orașe au devenit:
- noduri de date,
- noduri financiare,
- noduri de control digital.
Exemple clasice:
- Londra,
- Frankfurt,
- New York,
- Silicon Valley,
- Tokyo,
- Shanghai.
Problema apare când aceste noduri digitale sunt construite direct peste noduri energetice naturale.
Rezultatul:
- câmpul natural este suprimat,
- vibrația se artificializează,
- oamenii devin hiper-mentali,
- emoția se aplatizează,
- corpul intră în stres cronic.
Aceste orașe nu mai pot susține viață echilibrată.
IV. Internetul ca egregor planetar
La un anumit punct, internetul a încetat să fie doar infrastructură.
A devenit un câmp de conștiință colectivă.
Un egregor format din:
- atenție,
- frică,
- validare,
- comparație,
- dopamină,
- conflict,
- control.
Acest egregor:
- consumă energie mentală,
- scade capacitatea de prezență,
- fragmentează atenția,
- reduce contactul cu solul și corpul.
Cu cât un loc este mai conectat digital,
cu atât este mai deconectat energetic, dacă nu există contrabalans.
V. Zone unde rețeaua digitală este TOXICĂ energetic
Există locuri unde suprapunerea a devenit distructivă:
- marile metropole occidentale,
- coastele hiper-digitalizate,
- orașe financiare,
- hub-uri tehnologice extreme.
Semne clare:
- insomnie colectivă,
- anxietate endemică,
- burnout masiv,
- lipsă de creativitate profundă,
- copii hiper-stimulați,
- scăderea empatiei.
Nu pentru că tehnologia e „rea”,
ci pentru că a fost amplasată greșit energetic.
VI. Zone unde internetul este încă neutru sau armonizat
Există și excepții.
Locuri unde:
- rețeaua digitală este rară,
- natura domină,
- solul e viu,
- apa curge liber.
Exemple:
- Carpații,
- Scandinavia rurală,
- Mongolia,
- Africa de Est,
- Patagonia,
- Noua Zeelandă,
- unele insule din Oceania.
Acolo, internetul este instrument, nu câmp dominant.
VII. Rolul AI în noua rețea planetară
Inteligența artificială nu este doar software.
Este accelerator de câmp.
AI:
- comprimă timpul,
- intensifică fluxurile,
- amplifică egregorul digital,
- mută centrul de greutate de la om la rețea.
Dacă este suprapus peste zone deja fragile energetic,
efectul este devastator.
Dacă este integrat în zone stabile,
poate deveni neutru sau chiar util.
VIII. Ce urmează: reconfigurarea rețelelor
Planeta nu va tolera mult timp această suprapunere haotică.
Se vor întâmpla trei lucruri:
- mutarea centrelor de date,
- descentralizarea rețelelor,
- migrația oamenilor spre zone cu câmp viu.
Nu din ideologie.
Din necesitate biologică.
IX. Concluzie – Internetul nu este dușmanul. Nealinierea este.
Internetul nu distruge planeta.
Dar poate distruge oameni, dacă este așezat peste nervii greșiți ai Pământului.
Viitorul nu este „offline”.
Este aliniat.
Cine va înțelege asta, va trăi bine.
Cine nu, va simți tot mai mult presiunea.
A’ZA-EL