Seria: Ceva nu e în regulă.
Articolul 1: Nu ești leneș. Ești epuizat din alt motiv.
Ai observat cât de des spui „n-am chef”?
Nu pentru că nu ți-ar păsa.
Nu pentru că ai devenit brusc comod.
Ci pentru că… pur și simplu nu mai ai de unde.
Mulți oameni se simt obosiți fără să fi muncit mai mult ca alții. Se trezesc deja epuizați, deși au dormit. Amână lucruri simple. Se enervează ușor. Și, pe undeva în spate, apare gândul ăla vinovat: „Ce-i cu mine? De ce nu mai pot?”
Adevărul e mai simplu și mai incomod decât pare:
nu ești leneș. Ești suprasolicitat dintr-un loc care nu se vede.
Nu corpul e primul care obosește.
Capul și nervii cedează primii.
Trăim într-un zgomot continuu. Nu neapărat zgomot de stradă, ci zgomot de informații, de griji mărunte, de mesaje, de presiuni invizibile. Creierul nu mai apucă să se oprească. Nici măcar când „stai”. Telefonul e aprins, mintea merge, corpul doar urmează.
Și atunci apare oboseala aia ciudată.
Nu de mușchi, ci de om.
Oboseala de a fi mereu atent.
Mereu conectat.
Mereu „la curent”.
Mereu cu ceva de rezolvat.
Primește Predicția Zilei pe Email. Abonații primesc și un Cadou Surpriză + Link către Arhivă + Varianta Completă când există.
Nu mai există pauză reală. Doar schimb de ecrane.
De aici vine senzația de greutate, lipsa de chef, iritarea din nimic. Nu pentru că ești slab. Ci pentru că sistemul tău interior funcționează fără oprire de prea mult timp.
Mai e ceva ce nu se spune des:
corpul știe când trăiești într-un ritm care nu ți se potrivește.
Poți face „tot ce trebuie” și totuși să te golești pe interior. Poți bifa zile, sarcini, obligații și, cu toate astea, să simți că ceva din tine rămâne în urmă. Nu e lene. E lipsă de sens trăit, nu de sens explicat.
De-aia odihna nu mai ajută ca înainte. Dormi, dar nu te încarci. Te uiți la un film, dar nu te relaxezi. Pentru că problema nu e lipsa de somn, ci lipsa de liniște adevărată.
Și liniștea nu înseamnă să nu faci nimic.
Înseamnă să nu mai fii tras în zece direcții deodată.
Dacă te regăsești aici, nu te certa cu tine. Nu te forța. Nu te eticheta. E foarte posibil să fii doar un om normal într-o perioadă care nu mai e normală.
Poate nu ai nevoie să „tragi mai tare”.
Poate ai nevoie să oprești puțin zgomotul.
Poate ai nevoie să te asculți înainte să te împingi mai departe.
Nu ești leneș.
Ești epuizat dintr-un motiv pe care nimeni nu te-a învățat să-l recunoști.
Și da…
ceva nu e în regulă.